Când cuvintele nu-şi au locul

Sub privirile sceptice ale bărbaţilor din compartiment, Dora şi-a adunat toată forţa, a ridicat valiza deasupra capului şi ţinându-şi respiraţia, pe refren de „Doamne ajută” repetat în gând, a izbutit să o plaseze printre celelalte bagaje. A ocupat locul de la geam, a zâmbit amuzată când a privit spre bec şi apoi a deschis cartea. … Continue reading Când cuvintele nu-şi au locul

Advertisements

Frică de oamenii (13)

"A murit domnul Mircea." Dora nu obişnuieşte să se gândească la cei care nu mai sunt. Refuză să se izbească de orice declinare a verbului „a muri”, cu excepţia persoanei I, singular. Totuşi, când a auzit de Mircea, s-a izbit cu avânt şi a simţit lovitura din plin. O singură dată i s-a adresat cu „domnul”. Când l-a … Continue reading Frică de oamenii (13)

Frică de oamenii (12)

Mă întreb: ce fel de iubire e iubirea cu ziduri? Dora a mestecat prea mult sintagma „omul e supus greşelii”. A transformat-o în principiu de viaţă. Iartă mai uşor, uită mai uşor, iubeşte mai uşor pentru că si-a pierdut încrederea în oameni. Nu are aşteptări de la celălalt sau, dacă ajunge să aibă, are grijă ca balalanţa să … Continue reading Frică de oamenii (12)

Frică de oamenii…(9)

S-a învăţat să poarte cafeaua după ea… mereu o cană plină ochi, iar lenjeria de pat, pijamalele, agenda, cărţile, păturile, covorul şi orice alt lucru din apropierea ei ajung pătate de cafea. Obişnuieşte să pună patru linguriţe de cafea în cană şi peste ele să toarne apă fiartă. De asta zaţul e mereu prezent în „micile accidente”, iar … Continue reading Frică de oamenii…(9)

Frică de oamenii…(8)

Pentru majoritatea, fie ei femei sau bărbaţi, reprezentantele sexului frumos sunt entităţi schizofrenice ori pur romantice. Dora şi Iunia râd când aud replica: „Femeile când spun „Nu”, de fapt vor să zică „Da”. Eva face asta. Spune „Nu” când ar vrea să zică „Da”, dar ea e oarecum scuzată fiindcă în acelaşi timp vede în … Continue reading Frică de oamenii…(8)