Biserică. Slujba Cinei

Spre uimirea Dorei, tot o femeie vine la amvon. În partea ei dreaptă un bărbat cu pâinea şi în cea stângă un altul cu vinul. Femeia se roagă pentru pâine, îşi şterge mâinile şi “frânge trupul Domnului”, apoi se roagă pentru vin.

Cina se împarte tuturor membrilor botezați şi apoi femeia zice: “Acum ne vom împărtăşi din trupul şi sângele Domnului”.

“Femeia nu e înzestrată cu inteligența necesară pentru a fi lider” i-a răsunat deodată în minte; o replică pe care i-o dăduse unul dintre bărbatii din biserică acum câțiva ani, după ce Dora a încercat cu hambâț de adolescentă să-şi demonstreze egalitatea; de parcă egalitatea ar trebui demonstrată…

De mică a văzut lucrurile astea făcute doar de către bărbați. Femeia avea voie să cânte şi să dirijeze corul.
Femeia era vasul slab, care trebuia să-şi acopere genunchii şi umerii, iar atunci când era lăudată era lăudată pentru că era “ajutorul potrivit”. Tare mult le mai plăcea Proverbe 31.

“Eu nu mă căsătoresc, tată.” “Bine, dragă.”

I-a căzut deodată o povară, pe care a cărat-o prea mult si degeaba. Ea nu s-a vrut niciodată doar “ajutor”. Au podit-o lacrimile. Cu pâinea într-o mână şi cu vinul în cealaltă a început să plângă pentru toate. De dor şi nedor de casă, de bucurie că în sfârşit ia Cina,
…de bucurie că măcar în bisericile din alte lumi nu are un handicap; ca vrea şi este egală cu bărbatul, de bucurie că-i femeie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s