798 area

Mi-era foame, nu mai aveam cash şi ATM-ul tocmai îmi înghițise cardul. Băncile se închiseră cu jumătate de oră în urmă aşa că trebuia să recurg din nou la metoda “apelează la un chinez” .
O văd, o opresc. Îi explic că am nevoie neapărat de card. Fata mă ascultă, inspectează ATM-ul, găseşte numărul de telefon şi sună. Le explică, îmi cere numele, apoi îmi cere numărul paşaportului. Continuă să explice, insistă, țipă (cum se rezolvă lucrurile la chinezi) şi după ce termină îmi zice la ce bancă ar trebui să merg ziua următoare.

Se uită îngrijorată la mine şi mă întreabă ce cuantum are bursa. Rotițele mele încep să scârție şi mă transform în regizor de film polițit. Mă întreabă din nou, eu schimb discuția şi apoi o văd că scoate portofelul şi îmi întinde 200 de RNB. “Atâția îți ajung?”. Eu ruşinată şi impresionată de gestul ei o întreb de ce face gestul ăsta pentru că nu mă cunoaşte.
Imi zice simplu “Că eşti studentă şi sigur mi-i dai înapoi că şi eu sunt studentă”. Mă întreabă apoi unde locuiesc şi un sfert din paranoia mea revine. Îi răspund cu jumătate de gură. “Mergi tot înainte că e o scurtătură” imi zice ea. În fața mea văd o stradă întunecată. Fac legături într-o juma de secundă cât pentru 3 filme. Sunt sigură că o să ma aştepte cineva la colțul străzii să-mi fure banii şi apoi trebuie să-i dau alții ei.
“400 de RNB sau ajung să dau de pământ cu un om frumos, refuzându-l din nu ştiu ce motiv penibil”. Pentru o secundă mă gândesc ca i-am dat nr. pasaportului si că sigur e dintr-o gaşcă mafiotă care a implementat ceva în ATM.

Apoi îmi amintesc de chinezul care mi-a cărat bicicleta 1 km pentru că aveam antifurtul pus şi pierdusem cheia şi de cea care s-a abătut din drum, ca să mă ducă pe mine în direcția opusă până la stația de metrou. De Xue Ke, care zilele trecute mi-a zis că nu vrea să fie prietena mea doar ca să exerseze lb. engleză. M-a ajutat deja să-mi rezolv multe dintre probleme si mi-a făcut cadou un spectacol de patinaj artistic.

Astăzi, după ce m-au ajutat să-mi cumpăr mâncare de la cantină şi am mâncat împreună, doi chinezi, o fată şi un băiat, m-au invitat să merg cu ei la 798. Vreo 5 filmele polițiste au început concomitent în mintea mea, dar am zis că viața e urâtă fără măcar un dram de încredere.

M-au dus într-un loc frumos cu fabrici dezafectate care au fost transformate în cafenele, restaurante, magazine şi galerii de artă…

p.s. Ai mers în hainele de casă. Te-ai bucurat că ai decis să te pieptăni înainte sa mergi la cantină.

IMG_20151108_165657_HDR

IMG_20151108_164016_HDR

IMG_20151108_162039_HDR_1446992202332

IMG_20151108_162050_HDR

IMG_20151108_163536_HDR_1446992176771

IMG_20151108_163005_HDR_1446985524089

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s