Frică de oamenii…(9)

S-a învăţat să poarte cafeaua după ea… mereu o cană plină ochi, iar lenjeria de pat, pijamalele, agenda, cărţile, păturile, covorul şi orice alt lucru din apropierea ei ajung pătate de cafea.
Obişnuieşte să pună patru linguriţe de cafea în cană şi peste ele să toarne apă fiartă. De asta zaţul e mereu prezent în „micile accidente”, iar când se apucă sa spele rufe, are un întreg rând de haine de spălat cu miros de cafea.

Demult nu se mai enervează când scapă cafea peste tot. S-a obişnuit cu neîndemânarea şi încăpăţânarea ei de a utiliza tot spaţiul disponibil al cănii şi zâmbeşte. Uneori izbucneşte în râs când, după ce şi-a făcut un întreg plan, a aşezat serveţele, foile şi şi-a spus: „Ai grijă Dora, să nu dai acum cu cotul de birou, cu grijă, poc! rămâne cu jumătate de cană de cafea.

Pe lângă asta, când poartă tocuri îi place să balanseze de pe un picior pe un altul, flexându-şi gleznele în fel şi chip de parcă ar fi pe punctul de a cădea, pentru a vedea cât de bine îşi tine echilibrul.
Are zile în care nu îşi spală vasele imediat după ce a mâncat, fiindcă are chef mai întâi să moţăie, să citească, să se plimbe prin apartament… şi de asta i se întâmplă des să uite de farfurii.

Îşi găseşte locul când ajunge să stea ghemuită, cu picioarele lipite de piept, pe vreun fotoliu confortabil.
E atât de sensibilă încât la cea mai mica jignire i se umezesc ochi şi mereu îi dau lacrimile când aude sau vede ceva incredibil de frumos. Zâmbetul i se întinde pe toată faţa când ascultă un discurs bine pregătit şi nu-şi poate înlătura privirea plină de admiraţie care i se aşterne pe faţă.

…ciudăţenii care ne fac să fim noi, cu privire la care nu am vrea să ne fie atrasă atenţia, iar dacă ar fi să dispară, am vrea să se întâmple involuntar.
E îngrozitor să descoperi la celălalt un tabiet care te calcă pe nervi deoarece e greu să accepţi că dragostea ta nu e atât de mare încât să convertească toate imperfecţiunile… şi să-i ceri să-şi mutileze eul nu e întocmai o opţiune. E o muncă colosală să-ţi determini creierul să convingă inima să treacă cu vederea apucăturile inacceptabile ale celuilalt.

Dora e una dintre persoanele căreia îi face să plăcere să descopere diferenţele în celălalt, dar uneori ridică un zid şi se îndepartează…depinde de diferenţă şi de dragostea pe care o poartă cu ea.

Advertisements

2 thoughts on “Frică de oamenii…(9)

  1. Superb scris! Atat de simplu, insa deseori complex si revelator despre caracterizarea umana, despre singuratatea si socializarea selectiva cu ceilalti (aka zidul). Ar trebui sa unifici aceste textulete intr-o nuvela sau, de ce nu, chiar intr-un roman. Voi urmari mai departe “aventurile” si perceptiile despre oameni ale Dorei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s